 |
Apoi am fost telefonată de o domnișoara care m-a chemat să vin să văd în ce constă programul. Am plecat a doua zi la ea, m-a servit cu ceai, era amabilă, îmi spunea numai de bine, îmi arată video și poze cu studenți de acolo la cât de bine le este.
Iam explicat că n-am bani, că sunt o fată de la țara, și că nu lucrez doar studiez iar părinții nu au salariu mare, iar eu am doar o bursă mică.
Bani împrumut de la ei cu rata dobînzii de 29 % per/lună
Mi-ua spus - noi îți împrumutăm bani de contract tu apoi îi reîntorci. Când am privit mai atent ea deja avea contractul gata cu toate datele și cu bani puși într-o mapă, rămânea doar să pun semnătura.
Mi-au spus la început că contractul de 2000$ îl achit când revin, dar cu 5 zile înainte de zbor au spus că trebuie să-l achit urgent și m-au pus să împrumut bani de la banca cu rata dobânzii de 29 % este banca cu care colaborează ei și mii pot împrumuta timp de o oră. Era nevoie doar de semnătura mamei, iar banii trebuiau restituiți timp de 2 luni și ceva, dacă întâziam cu o zi se adăug procent.
Mi-a spus despre alte câteva sume ce și cum și într-un final m-a convins. Am semnat, apoi a zis ca toate sumele trebuie să fie în dolari de achitat la banca. Trecea o săptămână și trebuia să achit ba o foaie ba nuștiu ce card.
Apoi a spus că trebuie neapărat să fac cursuri de engleza care am făcut două și nimic, nu prea am învățat fiindcă tot aceiași practic treceam doar cărțile erau diferite. La al treilea curs am refuzat să-l trec fiindcă am văzut ca nu are rost. Pe pașii cei parcurgeam apăreau sume din senin ba 300, 200 lei 100 lei și tot așa.
Tactica-macaroanelor pe urechi
Trebuia să achit și seminarele de instruire. Parcă era un fel de joc în care ne puneau macaroane pe urechi și ne hipnotiza iar noi studenți naivi și visători credeam tot.
Seminarele nu erau toate o data dar pe rind, treceai o încercare cum ar fi să te înscrii, apoi după ce treci convorbirea în privința job-ului, după, ambasada și la fiecare seminar era o tactica asta am observat la sfârșit când am primit răspunsul la unele din întrebările pe care mi le-am pus.
Eu aveam relații bune cu managerul meu și de la ei am auzit cum uneori bârfeau despre cum vorbesc studenții, cum se îmbracă, cam cine va câștiga, cine nu. Cu engleza mea era mai greu și managera zi de zi îmi dădea întrebări în engleza ca să le țin minte ca papagalu. Ea totuși credea că nu o sa trec și nu-mi completase toate actele, am ajuns în luna mai la Ambasadă și în ziua ceia mi-a mers din cei 300 pare-mi-se am nimerit printre acei 35 de persoane care au luat viza. Am plecat am rămas mască când ma văzut că am trecut și nu știa ce să mai zică fiindcă pare-mi-se făcuse și pariu ca n-o să trec. A fost noutatea zilei precum că uite eu cea care nu știam nimic am trecut, a făcut ce a mai făcut și mi-a pus actele în ordine și îmi spune să plec să-mi iau bilet de avion anume de la compania pe care mi-au indicat-o ei. Plus trebuia să achit 2000 lei în caz că mă întorc mii dau, sume care toate trebuiau achitate urgent.
În prima zi, am dormit în antreul unei căsuțe, căci în camere de 2-3 persoane dormeau și 10 persoane
Am ajuns în ziua plecării, am fost diminiata la ei au spus cum să mă comport și în caz de probleme deja să nu apelez la ei dar la angajator, am ajuns la aeroport în America seara târziu acolo trebuia să mă aștepte cineva de a lor, să ne ducă pe toți în orașele noastre. A venit un băiat cu o mașină așa ca un bus, în care am urcat mai mulți, eram unica moldoveancă restu români. Călătoria a durat patru ore, am ajuns la niște căsuța unde erau foarte mulți. Băiatul a spus să-i plătesc 85 $ drumul, pe când în Moldova mi-au spus că transportul va fi gratis.
Eram singură cu bagajul în mână, mai că plingeam stăteam în drum afară la patru dimineața. Un băiat eșind din încăperea data m-a întrebat dacă am unde dormi, unde mi se afla gazda, am spus ca n-am. Mi s-a spus în Moldova că ei mă vor ajuta cu gazda și cu lucru dar de fapt n-au făcut nimic, am dormit în antreu pe un scaun la ei. A doua zi am plecat să-mi caut gazda și lcația unde se afla jobul, iar în buzunar aveam încă 415 $.
Într-o cameră de două persoane locuiam 5, eu și alți patru băieți, iar afară lângă camera noastră erau coșurile de gunoi
Găsisem în sfârșit după doua zile de căutări o camera unde locuiam cu patru băieți, chinezi, belaruși și turci, noroc că erau băieți de treaba. Trăiam foarte greu nu aveam unde să-mi prepar mâncarea, îmi era rușine de băieți, mă temeam să dorm noaptea mereu adormeam ultima și ma treziam prima. Locuiam alături de tomberoanele de gunoi erau chiar la geamul nostru. Plăteam scump plus la asta trebuia să achit un depozit înainte de a locui acolo care m-a costat 300$ plus taxa pe o saptamină, așa era legea ca în toată Marția trebuia de achitat chiria, dacă nu achitai până la ora 09:00 erai dat afară. Deci rămăsesem fără bani în buzunar plingeam de numai aveam nici lacrimi deja, astfel a durat 3 zile apoi m-am luat în mâini.
Mâncam la hotel, apă tot de acolo beam, dar au fost și zile când mă alegeam doar cu o cafea pe zi, iar pe lângă asta am fost mințită de bani
La job plecam în uniformă pe jos, mergeam 30 de minute în fiecare zi lucram la hotel făceam curățenie prin camere. În Moldova nu am lucrat niciodată, părinții nu-mi permiteau dar aici lucram de nevoie și m-a simțeam ca un rob, de mâncat mai mâncam pe la hotel, apă tot de acolo beam. Dar au fost și zile când puteam să beau doar o cafea.
Era greu la început, nu calculam orele ce le lucram, apoi am primit cecul cu bani nu erau prea mulți dar pentru mine era o avere. După trei cecuri am văzut că banii difereau, am început să calculez orele și banii și mi-au spus că se scot taxe, am calculat și cu taxe și oricum nu eșea suma.
Pentru că nu cunoșteam orașul, împrejurimile, și nici nimeni nu m-a anunțat, în drum spre alt oraș m-am rătăcit și am mers 10 km pe jos, pentru a-mi face SSN
Trebuia să facem înainte de asta SSN care trebuia să plec puțin mai departe cu autobuzul. Nu știam cum, ce, de unde să-l iau și unde să mă duc am întrebat de unul de altul dar tot nu prea am înțeles și m-am rătăcit. Am luat alt autobuz dar nu acel de care avem nevoie și a trebuit să merg cam 10 km pe jos prin soare singură prin drumuri libere. Pe lângă o pădure am găsit puțin wifi, m-am uitat pe harta și mă orientam, era ora două iar patru se închidea oficiul. Am alergat două ore de nu mai puteam sta pe picioare și plămâmii îmi explodau, dar am dovedit totuși în ultimul minut. Înapoi am venit cu autobuzul, apoi la o săptămână am plecat să iau SSN și am făcut cunoștința acolo cu 2 românce și o fată din Belarusia. Ele au povestit că două fete Moldovence au dormit 2 zile în parc la început fiindcă nu au avut gazda apoi ele sau întîlnit la job cu aceste românce și le-au luat la ele. Mai târziu am făcut cunoștința cu mai mulți moldoveni care aviau și alte joburi, ei povesteau că la serviciu sunt puși să facă lucru care nu le aparține și pentru aceia nu erau plătiți plus la asta strigau și-i puneau să lucreze mai rapid, era un dezastru.
Mulțumită unor moldoveni am reușit să-mi schimb gazda și locul de muncă, și să câștig mai mult
Totul era greu, obositor, priveam cu jale la clienții care se odihneau și mă gândeam mereu la familie acasă și cât de bine e în țara mea așa cum este ea. Dar într-o zi am plecat la un supermarket după ce primisem salariu voiam să-mi iau ceva de mâncare mai mult și mai eftin. Am plecat cam la 3 km pe jos cu o gașcă acolo în magazin întâmplător am auzit o familie vorbind românește, erau moldoveni iam cunoscut după accent. Am discutat cu ei, am povestit ce și cum și ei mi-au spus ce să fac dacă doresc cât de cât să câștig bani și să nu fie așa de greu. Tot ei m-au ajutat cu un nou serviciu și cu noua gazdă, era mai eftina și mai buna, de acolo plecasem fără să le mai spun vreo ceva.
La moment sunt în Moldova, tocmai peste un an am revenit, pentru că am stat și mi-am dat toate datoriile.
Aveți grijă de voi și de pașii pe care urmează să îi faceți. Anonim.
Persoana aceasta am cunoscuto datorită experienței mele pe care am avut-o cu Acord Travel pe care am scriso pe blog, vedeți aici. S-a adresat la mine după ce la citit, și a decis să-și împarte istoria s-a mie. Nu vreau să divulg numele persoanei date, deoarece nu vreau sa-i pun viața în pericol.
Iar pe voi vă îndemn de asemenea să aveți grijă de voi, mai ales tinerii care vin la învățat, fiți prudenți și atenți la ce semnați.
Succese.
Sursă foto: lumealuioliver.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu