De ceva timp mă batea gândul de vreo călătorie, voiam foarte tare. M-am înscris într-un concurs organizat de CFM( Calea Ferată din Moldova) unde au fost puse în 98 de bilete în concurs, cu ocazia evenimentului organizat sâmbătă 27 martie 2016, anul 1918 - Marea unire dintre România și Republica Moldova, 98 de ani de la Tratatul Unirii. Din atâtea bilete am zis că sigur voi câștiga și eu unul, deci uraaa, câștigasem un bilet tur-retur în Iași.
Nici nu știam inițial de asta, până nu mi-a scris mesaj o domnișoară vineri. Eram atât de fericită, fiindcă urma să fie prima mea călătorie în România. Deci vineri seara am făcut ce am făcut și mi-am pregătit totul pentru călătorie, mă uitam cum aș putea adauga o carte ca sa încapă tot în geantă, în momentul acela am luat pașaportul și l-am pus "tipa" în siguranță într-un carnet ce-l purtam mereu cu mine, apoi m-am reținut puțin la calculator, aveam puțin de lucru. Astfel m-am culcat la ora 02:00, dormisem doar 4 ore, am fost trezită la orele 6, de colega cu care trebuia să plec. M-am îmbrăcat, mi-am luat geanta și am plecat din fugă am băgat toate cele pregătite în geantă și am scos carnetul fiindcă erau prea multe lucruri credeam eu. Am ajuns cu fetele la stație așteptam transportul, ne-am urcat în rutieră și cand colo am aflat că trece pe la str. Ismail, nu ajunge la Gara Feroviară. Am coborât la UNIC, de acolo alergând toate trei pe lângă hotelul Chișinău, pe lângă hotelul Cosmos, atât de repede alergam ca nici aer nu-mi ajungea, (cel puțin mie). După un sport bun de dimineața ajunsesem de curând la Gara cu 5 minute înainte de a se porni, eram fericită fiindcă tot parcă era ok. Ajung la ușă și îmi spune doamna controlor,
- biletul și pașaportul vă rog,
-Da, sigur,
Caut în geantă când mă uit doar biletul, însă pașaportul mi-am amintit că a rămas în carnet iar carnetul l-am lăsat acasă fiincă credeam că n-o să am nevoie de el.
Zic
-Doamnă am uitat pașaportul acasă
Doamna
-Și eu ce să fac, ne scuzați dar nu puteți merge,
Eu
-Doamnă vă rog puteți să așteptați eu trăiesc la Telecentru vin repede,
Doamna
- Domnișoară cei cu dumneata cum să te aștepte un tren cu atâțea oameni,
Eu
- Știu, dar vreau tare să merg e pentru prima dată când am posibilitatea să călătoresc spre România
Doamna
-Mai sunt câteva minute, dacă reușiți cu taxiul în 4 minute poftim,
Eu
-Da vă rog, eu plec acum cu taxiul, sper să reușesc
- biletul și pașaportul vă rog,
-Da, sigur,
Caut în geantă când mă uit doar biletul, însă pașaportul mi-am amintit că a rămas în carnet iar carnetul l-am lăsat acasă fiincă credeam că n-o să am nevoie de el.
Zic
-Doamnă am uitat pașaportul acasă
Doamna
-Și eu ce să fac, ne scuzați dar nu puteți merge,
Eu
-Doamnă vă rog puteți să așteptați eu trăiesc la Telecentru vin repede,
Doamna
- Domnișoară cei cu dumneata cum să te aștepte un tren cu atâțea oameni,
Eu
- Știu, dar vreau tare să merg e pentru prima dată când am posibilitatea să călătoresc spre România
Doamna
-Mai sunt câteva minute, dacă reușiți cu taxiul în 4 minute poftim,
Eu
-Da vă rog, eu plec acum cu taxiul, sper să reușesc
 |
| Gara Feroviară centrală |
De aici se încep marile și nebunele aventuri.
(Apropo de bani aveam doar 30 lei MDL și 10 roni).
Deci m-am dus urgent la un taxi și am povestit balada mea, credeam că domnul mă va respinge, dar domnul s-a găsit a fi atât de bun.
Șoferul
- Câți bani ai
Eu
-Am doar 30 de lei,
Șoferul
- Da, haide, urcă, n-o să mor eu de banii ăștea
Am revenit apoi la Gara Feroviară dar întârziasem cu vreo 4 minute, vin înapoi tristă și șoferul mă strigă zice ce e acolo, îi spun că iarăși nu am reușit și imi zice dute și întreabă la ce oră va fi trenul la Călărași sau Ungheni el acolo are opriri ai putea reuși dacă te vei duce acolo.
Deci am aflat în ce gări se oprește trenul și trebuia să plec la gara de nord, domnul taxist s-a uitat la mine, vroia parcă să mă respingă, dar într-un final din nou ma ajutat, a zis că ” lasă că nu voi mai sărăci eu de câți-va lei” apropo, el mi-a schimbat și ronii căci la orele 7 dimineața nu lucrează nici un schimb valutar. Iar ca să ajung la Ungheni trebuia bani pentru transport. Deci am ajuns eu în gară și am urcat în rutiera spre Ungheni. Ruta trebuia să ajungă la 9:20, așa mia zis șoferul, eram nervoasă tremuram uneori de atâta stres, căci șoferul se oprea la fiecare mână ridicată ca să-și încarce autocarul astfel ca sa nu avem aer de a respira. Ajunsesem la 9:34, fuga fuga din rutieră plec spre peron și când colo nimeni, mă duc la casă să întreb dacă a fost, și doamnele îmi spun că trenul sa plecat cu 4 minute în urmă, la 9:30 s-a pornit, reșea că am întârziat cu 4 minute, deci dacă ajungeam cu a zis șoferul la 9:20, deci aș fi putut fi deja cu toți acolo.
Deci m-am dus urgent la un taxi și am povestit balada mea, credeam că domnul mă va respinge, dar domnul s-a găsit a fi atât de bun.
Șoferul
- Câți bani ai
Eu
-Am doar 30 de lei,
Șoferul
- Da, haide, urcă, n-o să mor eu de banii ăștea
Am revenit apoi la Gara Feroviară dar întârziasem cu vreo 4 minute, vin înapoi tristă și șoferul mă strigă zice ce e acolo, îi spun că iarăși nu am reușit și imi zice dute și întreabă la ce oră va fi trenul la Călărași sau Ungheni el acolo are opriri ai putea reuși dacă te vei duce acolo.
Deci am aflat în ce gări se oprește trenul și trebuia să plec la gara de nord, domnul taxist s-a uitat la mine, vroia parcă să mă respingă, dar într-un final din nou ma ajutat, a zis că ” lasă că nu voi mai sărăci eu de câți-va lei” apropo, el mi-a schimbat și ronii căci la orele 7 dimineața nu lucrează nici un schimb valutar. Iar ca să ajung la Ungheni trebuia bani pentru transport. Deci am ajuns eu în gară și am urcat în rutiera spre Ungheni. Ruta trebuia să ajungă la 9:20, așa mia zis șoferul, eram nervoasă tremuram uneori de atâta stres, căci șoferul se oprea la fiecare mână ridicată ca să-și încarce autocarul astfel ca sa nu avem aer de a respira. Ajunsesem la 9:34, fuga fuga din rutieră plec spre peron și când colo nimeni, mă duc la casă să întreb dacă a fost, și doamnele îmi spun că trenul sa plecat cu 4 minute în urmă, la 9:30 s-a pornit, reșea că am întârziat cu 4 minute, deci dacă ajungeam cu a zis șoferul la 9:20, deci aș fi putut fi deja cu toți acolo.
O oră îl tot căutam cu privirea pe șofer prin gară, dar nu-l puteam găsi. Ca să-i zic vreo două vorbe de bine să-l mustre conștiința și rușinea, cum că din cauza lui eu trebuia să aștept până la 7 seara cel puțin, măcar să plec înapoi pe gratis, deoarece bani nu mai aveam.
Eu nu l-am mai găsit, intrasem în gară iar doamnele de la serviciu de acolo se uitau la mine cu milă îmi știau deja situația. Între timp mă liniștisem, stăteam în gară și așteptam, noroc că m-am aprovizionat cu mâncare de altfel "hana" :D . Mi-am scos cartea pe care o luasem la drum și începusem a citi, trecuse deja trei ore. Mă plictisisem și am început a căuta ce este pe facebook, după care mi-a scris mătușa, ma tot întrebat să afle ce e cu mine de ce nu sunt în România dar stau pe net, a înțeles că-mi trebuia bani și mia trimis. Mătușa nu mi-a zis nimic, și așa își făcea griji, dar unchiul mi-a sugerat să plec la Iași că tot e aproape și apoi ce degeaba am venit, iar eu, iubind provocările :) , desigur am acceptat. Reușisem să-mi schimb și bani.
Am plecat cu taxiul din Ungheni spre Sculeni, de acolo, șoferul m-a ajutat orpindu-mi o mașină și m-a petrecut spre iași.
În mașină cu care am pornit spre Iași, era o familie, români. Tot drumul au vorbit de unele teme, nu le mai tăcea gura un gram, imi creau impresia că sunt contrabandiști
la ceea ce vorbeau. În vamă am stat o oră. Credeam că nu mai ajung la Iași, între timp am observat că bărbatul de alături se cam uita cu coada ochiului la geanta mea, ce ma făcut să mă simt cam și mai prost, "căscată, rămasă pe drum, și fără bani" în mintea mea se cocoțau acește cuvinte.
Am plecat cu taxiul din Ungheni spre Sculeni, de acolo, șoferul m-a ajutat orpindu-mi o mașină și m-a petrecut spre iași.
Aici alte aventuri...
În mașină cu care am pornit spre Iași, era o familie, români. Tot drumul au vorbit de unele teme, nu le mai tăcea gura un gram, imi creau impresia că sunt contrabandiști
la ceea ce vorbeau. În vamă am stat o oră. Credeam că nu mai ajung la Iași, între timp am observat că bărbatul de alături se cam uita cu coada ochiului la geanta mea, ce ma făcut să mă simt cam și mai prost, "căscată, rămasă pe drum, și fără bani" în mintea mea se cocoțau acește cuvinte.
Parcă era tot bine, am ajuns la Iași, zisesem șoferului să mă lase la Gara Feroviară, însă ma lăsat la 10 minute de mers până la Gară.
Și știți cred că sentimentul ăsta când ai venit într-un oraș străin, parcă dintr-o parte toți sunt de ai noștri, dar din alta „toți sunt ai noștri numai eu a mea :D”. Deci aveam la dispoziție o oră și jumate unde am reușit să mă primblu un pic, apoi am văzut parcul copou puțintel, după care gara feroviară și apoi am fost puțin la Mecdonald's. Deci ceilalți care nu sau căscățit ca și mine, aveau un program oarecare, organizat. Iar eu „tipa știu Iașul”. :D 'singură mi-emi eram ghid'
Și știți cred că sentimentul ăsta când ai venit într-un oraș străin, parcă dintr-o parte toți sunt de ai noștri, dar din alta „toți sunt ai noștri numai eu a mea :D”. Deci aveam la dispoziție o oră și jumate unde am reușit să mă primblu un pic, apoi am văzut parcul copou puțintel, după care gara feroviară și apoi am fost puțin la Mecdonald's. Deci ceilalți care nu sau căscățit ca și mine, aveau un program oarecare, organizat. Iar eu „tipa știu Iașul”. :D 'singură mi-emi eram ghid'
La patru și treizeci am plecat cu maxi-taxi spre gara socoleni să reușesc la tren înapoi, dar între timp reușisem să încurc gara feroviară din oraș cu cea din marginea orașului. Domnul de la pază mia explicat că aceea e altă Gară de care am nevoie eu, e tocmai la marginea orașului. Cum am zis am urcat într-un taxi am pornit spre drum, domnul se uita la mine și zice
-ești din Chișinău da,
Eu, mă uitam așa interesant la el, mă întrebam pe mine, zic de unde știe, apoi mi-am dat seama, căscată ce-s eu, noi dor mergeam atunci cu el spre Gara unde după cum am înțeles circulă doar trenul din Chișinău.
îi zic eu
- Da
Îmi începea a povesti ceva de, Moldoveni, de studenți și tot așa tot drumul.
In timp de 10 minute au venit toți, timp de jumate de oră ne-am pornit.
La orele nouă seara eram în Chișinău - orașul meu. Eram cam supărată, dar totodată mulțumită căci ziua aceasta ma învățat multe.
-ești din Chișinău da,
Eu, mă uitam așa interesant la el, mă întrebam pe mine, zic de unde știe, apoi mi-am dat seama, căscată ce-s eu, noi dor mergeam atunci cu el spre Gara unde după cum am înțeles circulă doar trenul din Chișinău.
îi zic eu
- Da
Îmi începea a povesti ceva de, Moldoveni, de studenți și tot așa tot drumul.
In timp de 10 minute au venit toți, timp de jumate de oră ne-am pornit.
La orele nouă seara eram în Chișinău - orașul meu. Eram cam supărată, dar totodată mulțumită căci ziua aceasta ma învățat multe.
 |
| Gara Feroviară la marginea orașului Iași |
Din toată aventura mea, v-aș sfătui un lucru - acceptați provocările, mergeți la riscuri, cine știe ce vă poate aduc clipa, mi-e cel puțin experiență, un weekend aventuros. Nu vă fie frică să riscați, pentru că viața noastră nu e asigurată și o plimbare simplă e un risc, cine știe ce ți se poate întâmpla..
Călătoriți, cunoașteți lumea cât aveți posibilitatea, o viață avem nu o irosiți pe nimicuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu