De unde și cum a provenit obiceiul împodobirii bradului de crăciun

În fiecare familie perisistă și se păstrează obiceiul împodobirii bradului. An de an în ajunul crăciunului familiile pregătesc toate cele necesare pentru a împodobi bradul, iar picii așteaptă cu nerăbdare momentul acesta. Fără acest simbol, iernei parcă iar lipsi ceva, în casă parcă nu ar fi acea atmosferă așteptată de sărbători. Întradevăr acest obicei a devenit parte a vieții omenești.
Aflați în continuare de unde și cum a apărut acest obicei frumos.

Legenda apariției!

Una dintre nenumăratele legende legate de simbolisitica bradului spune că, odată, în vremuri foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuți surori (Speranța, Iubirea și Credința), căutând copacul care să le reprezinte: Înalt ca speranța, mare ca Iubirea și trainic precum Credința. După îndelungi căutări, surorile căălătoare au găsit bradul pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun

Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viața veșnică.

Cele mai vechi datini legate de Crăciun provin din Roma Antică, atunci când locuințele erau împodobite cu un brad sau cu crenguțe de brad în timpul sărbătorilor. Până în sec XII brazii nu erau împodobiți.

Când a apărut primul brad împodobit, scurt istoric!

În anul 1510 apare primul brad împodobit la Riga, în Lituania, iar în anul 1521 prințesa Helene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. În 1584, pastorul și cronicarul Baltazar Russow a scris despre tradiția împodobirii unui pom în piața unde tinerii cântă și dansează în jurul lui, după care îi dau foc.

În anul 1605 a fost înălțat primul brad de Crăciun într-o piață publică de Strasbourg, fiind împodobit cu mere roșii, iar în acelasi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobește primul brad, în felul în care îl împodobim și astăzi.

În anul 1841 apare în Anglia primul brad de Crăciun, atunci când prințul Albert a dăruit un exemplar soției sale, celebra regina Victoria, și l-a instalat la Castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit ulterior cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniți de la răsărit.

În anul 1836, împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în 1878 au apărut globurile confecționate din sticlă argintată de Thuringia, iar în anul 1882, după patentarea becului electric de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculețe colorate care au înlocuit lumânările.

În anul 1880, obiceiul împodobirii bradului a ajuns și la Casa Albă din Washington, dar ulterior, a fost interzis de președintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu și necesitatea protejării mediului, tradiția fiind reluată abia în anul 1923 și păstrată până în prezent. 

Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasați în piețe sau locuri publice, iar în anii '70 au apărut brazii articifiali.

Primul brad împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866, astfel ca de atunci, în noaptea de Crăciun, prinții și prințesele invitate la palat, împodobeau bradul.

Așadar de 150 de ani românii nu își imaginează sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, sau într-un spațiu public, iar ritualul împodobirii a devenit unul dintre cele mai pline de bucurie, momente ale sărbătorilor de iarnă, în așteptarea darurilor lui Moș Crăciun.

sursă de inspirație : radiotimișoara.ro