Basarabeanca

Puțini dintre voi cunosc, însă, eu ador muzica clasică, de fiecare dată când am ocazia să mă delectez la un concert plec ori la Sala cu Orgă ori la Filarmonica Națională S.L. De această dată am avut onoarea să fiu prezentă ca blogger oficial la concertul de aniversare a 80 de ani ai maestrului Eugen Doga.

Totul sa întâmplat anul trecut în toamna anului 2015. Am luat locul 1 la ,,Balul Bobocilor la Universitate,, printre cadouri am primit și un certificat de reducere la programul de work and travel la Acord Travel , nu prea doream să mă implic, dar m-a convins un coleg.
Apoi am fost telefonată de o domnișoara care m-a chemat să vin să văd în ce constă programul. Am plecat a doua zi la ea, m-a servit cu ceai, era amabilă, îmi spunea numai de bine, îmi arată video și poze cu studenți de acolo la cât de bine le este.
Iam explicat că n-am bani, că sunt o fată de la țara, și că nu lucrez doar studiez iar părinții nu au salariu mare, iar eu am doar o bursă mică.

Bani împrumut de la ei cu rata dobînzii de 29 % per/lună

Mi-ua spus - noi îți împrumutăm bani de contract tu apoi îi reîntorci. Când am privit mai atent ea deja avea contractul gata cu toate datele și cu bani puși într-o mapă, rămânea doar să pun semnătura.
Mi-au spus la început că contractul de 2000$ îl achit când revin, dar cu 5 zile înainte de zbor au spus că trebuie să-l achit urgent și m-au pus să împrumut bani de la banca cu rata dobânzii de 29 % este banca cu care colaborează ei și mii pot împrumuta timp de o oră. Era nevoie doar de semnătura mamei, iar banii trebuiau restituiți timp de 2 luni și ceva, dacă întâziam cu o zi se adăug procent.
Mi-a spus despre alte câteva sume ce și cum și într-un final m-a convins. Am semnat, apoi a zis ca toate sumele trebuie să fie în dolari de achitat la banca. Trecea o săptămână și trebuia să achit ba o foaie ba nuștiu ce card.
Apoi a spus că trebuie neapărat să fac cursuri de engleza care am făcut două și nimic, nu prea am învățat fiindcă tot aceiași practic treceam doar cărțile erau diferite. La al treilea curs am refuzat să-l trec fiindcă am văzut ca nu are rost. Pe pașii cei parcurgeam apăreau sume din senin ba 300, 200 lei 100 lei și tot așa.

Tactica-macaroanelor pe urechi

Trebuia să achit și seminarele de instruire. Parcă era un fel de joc în care ne puneau macaroane pe urechi și ne hipnotiza iar noi studenți naivi și visători credeam tot.
Seminarele nu erau toate o data dar pe rind, treceai o încercare cum ar fi să te înscrii, apoi după ce treci convorbirea în privința job-ului, după, ambasada și la fiecare seminar era o tactica asta am observat la sfârșit când am primit răspunsul la unele din întrebările pe care mi le-am pus.

Eu aveam relații bune cu managerul meu și de la ei am auzit cum uneori bârfeau despre cum vorbesc studenții, cum se îmbracă, cam cine va câștiga, cine nu. Cu engleza mea era mai greu și managera zi de zi îmi dădea întrebări în engleza ca să le țin minte ca papagalu. Ea totuși credea că nu o sa trec și nu-mi completase toate actele, am ajuns în luna mai la Ambasadă și în ziua ceia mi-a mers din cei 300 pare-mi-se am nimerit printre acei 35 de persoane care au luat viza. Am plecat am rămas mască când ma văzut că am trecut și nu știa ce să mai zică fiindcă pare-mi-se făcuse și pariu ca n-o să trec. A fost noutatea zilei precum că uite eu cea care nu știam nimic am trecut, a făcut ce a mai făcut și mi-a pus actele în ordine și îmi spune să plec să-mi iau bilet de avion anume de la compania pe care mi-au indicat-o ei. Plus trebuia să achit 2000 lei în caz că mă întorc mii dau, sume care toate trebuiau achitate urgent.

În prima zi, am dormit în antreul unei căsuțe, căci în camere de 2-3 persoane dormeau și 10 persoane

Am ajuns în ziua plecării, am fost diminiata la ei au spus cum să mă comport și în caz de probleme deja să nu apelez la ei dar la angajator, am ajuns la aeroport în America seara târziu acolo trebuia să mă aștepte cineva de a lor, să ne ducă pe toți în orașele noastre. A venit un băiat cu o mașină așa ca un bus, în care am urcat mai mulți, eram unica moldoveancă restu români. Călătoria a durat patru ore, am ajuns la niște căsuța unde erau foarte mulți. Băiatul a spus să-i plătesc 85 $ drumul, pe când în Moldova mi-au spus că transportul va fi gratis.
Eram singură cu bagajul în mână, mai că plingeam stăteam în drum afară la patru dimineața. Un băiat eșind din încăperea data m-a întrebat dacă am unde dormi, unde mi se afla gazda, am spus ca n-am. Mi s-a spus în Moldova că ei mă vor ajuta cu gazda și cu lucru dar de fapt n-au făcut nimic, am dormit în antreu pe un scaun la ei. A doua zi am plecat să-mi caut gazda și lcația unde se afla jobul, iar în buzunar aveam încă 415 $.

Într-o cameră de două persoane locuiam 5, eu și alți patru băieți, iar afară lângă camera noastră erau coșurile de gunoi

Găsisem în sfârșit după doua zile de căutări o camera unde locuiam cu patru băieți, chinezi, belaruși și turci, noroc că erau băieți de treaba. Trăiam foarte greu nu aveam unde să-mi prepar mâncarea, îmi era rușine de băieți, mă temeam să dorm noaptea mereu adormeam ultima și ma treziam prima. Locuiam alături de tomberoanele de gunoi erau chiar la geamul nostru.  Plăteam scump plus la asta trebuia să achit un depozit înainte de a locui acolo care m-a costat 300$ plus taxa pe o saptamină, așa era legea ca în toată Marția trebuia de achitat chiria, dacă nu achitai până la ora 09:00 erai dat afară. Deci rămăsesem fără bani în buzunar plingeam de numai aveam nici lacrimi deja, astfel a durat 3 zile apoi m-am luat în mâini.

Mâncam la hotel, apă tot de acolo beam, dar au fost și zile când mă alegeam doar cu o cafea pe zi, iar pe lângă asta am fost mințită de bani

La job plecam în uniformă pe jos, mergeam 30 de minute în fiecare zi lucram la hotel făceam curățenie prin camere. În Moldova nu am lucrat niciodată, părinții nu-mi permiteau dar aici lucram de nevoie și m-a simțeam ca un rob, de mâncat mai mâncam pe la hotel, apă tot de acolo beam. Dar au fost și zile când puteam să beau doar o cafea.
Era greu la început, nu calculam orele ce le lucram, apoi am primit cecul cu bani nu erau prea mulți dar pentru mine era o avere. După trei cecuri am văzut că banii difereau, am început să calculez orele și banii și mi-au spus că se scot taxe, am calculat și cu taxe și oricum nu eșea suma.

Pentru că nu cunoșteam orașul, împrejurimile, și nici nimeni nu m-a anunțat, în drum spre alt oraș m-am rătăcit și am mers 10 km pe jos, pentru a-mi face SSN

Trebuia să facem înainte de asta SSN care trebuia să plec puțin mai departe cu autobuzul.  Nu știam cum,  ce, de unde să-l iau și unde să mă duc am întrebat de unul de altul dar tot nu prea am înțeles și m-am rătăcit.  Am luat alt autobuz dar nu acel de care avem nevoie și a trebuit să merg cam 10 km pe jos prin soare singură prin drumuri libere. Pe lângă o pădure am găsit puțin wifi, m-am uitat pe harta și mă orientam, era ora două iar patru se închidea oficiul. Am alergat două ore de nu mai puteam sta pe picioare și plămâmii îmi explodau, dar am dovedit totuși în ultimul minut. Înapoi am venit cu autobuzul, apoi la o săptămână am plecat să iau SSN și am făcut cunoștința acolo cu 2 românce și o fată din Belarusia. Ele au povestit că două fete Moldovence au dormit 2 zile în parc la început fiindcă nu au avut gazda apoi ele sau întîlnit la job cu aceste românce și le-au luat la ele. Mai târziu am făcut cunoștința cu mai mulți moldoveni care aviau și alte joburi, ei povesteau că la serviciu sunt puși să facă lucru care nu le aparține și pentru aceia nu erau plătiți plus la asta strigau și-i puneau să lucreze mai rapid, era un dezastru.

Mulțumită unor moldoveni am reușit să-mi schimb gazda și locul de muncă, și să câștig mai mult

Totul era greu, obositor, priveam cu jale la clienții care se odihneau și mă gândeam mereu la familie acasă și cât de bine e în țara mea așa cum este ea.  Dar într-o zi am plecat la un supermarket după ce primisem salariu voiam să-mi iau ceva de mâncare mai mult și mai eftin. Am plecat cam la 3 km pe jos cu o gașcă acolo în magazin întâmplător am auzit o familie vorbind românește, erau moldoveni iam cunoscut după accent.  Am discutat cu ei, am povestit ce și cum și ei mi-au spus ce să fac dacă doresc cât de cât să câștig bani și să nu fie așa de greu. Tot ei m-au ajutat cu un nou serviciu și cu noua gazdă, era mai eftina și mai buna, de acolo plecasem fără să le mai spun vreo ceva.

La moment sunt în Moldova, tocmai peste un an am revenit, pentru că am stat și mi-am dat toate datoriile.

Aveți grijă de voi și de pașii pe care urmează să îi faceți. Anonim.

Persoana aceasta am cunoscuto datorită experienței mele pe care am avut-o cu Acord Travel pe care am scriso pe blog, vedeți aici. S-a adresat la mine după ce la citit, și a decis să-și împarte istoria s-a mie. Nu vreau să divulg numele persoanei date, deoarece nu vreau sa-i pun viața în pericol. 
Iar pe voi vă îndemn de asemenea să aveți grijă de voi, mai ales tinerii care vin la învățat, fiți prudenți și atenți la ce semnați.
Succese.

Sursă foto: lumealuioliver.ro

sursa foto: overnoiz.ro

Recent, spre finele lunii Mai, am dat peste oferta de muncă în Bulgaria pe perioada de vară de la Acord Travel (care se crede lider în programe de work and travel). M-am adresat la oficiile lor, am completat un formular și am achitat taxa de 290 lei, la care mi s-a oferit doar un cec, nu mi s-a oferit la semnare nici un contract. Iar eu fiind prea binedispusă nici nu am întrebat, aveam oase în limbă probabil.
În fine, am adus tot ce se cerea pentru înregistrare, după care trebuia să aștept ziua interviului cu angajatorul, după o săptămână de zile, am trecut și interviul în care am discutat la ce job ne-am descurca mai bine. Deci ne-au spus că venitul lunar va fi de 200 ue, vom lucra jumătate de zi, astfel manageriul Sergiu Popa mă asigura că vom putea găsi și al doilea job și că drumul dus-întors, cazarea și masa va fi asigurat de ei.
Deci era perfect pentru mine. Tot atunci am concretizat și dată când am fi dispuși să plecăm (menționez data limită de plecare era 1 iulie), astfel am ales data de 25 iunie. Până pe 25 iunie am așteptat, nu m-am ocupta cu nimic, peste fiecare câteva zile telefonam să aflu dacă nu-mi venise contractul de muncă. Desigur că răspunsul a fost nu. Și mereu mă tot încuraja Sergiu că totul va fi bine, să nu-mi fac griji, pentru că oricum o să plecăm. Și iată tot așteptând, trecuse deja de 25 iunie, mi-au spus că a apărut o mică problemă la ei și trebuie să așteptăm căci contractele oricum vor veni toate până la 1 iulie.

300 de lei le-am dat de pomană, în total 150 000 de lei rămași ca pomană de la 500 de participanți

Bine a trecut și 1 iulie și niciun rezultat. Undeva pe 5-6 iulie, am fost telefonată nu de managerul care m-a îndrumat Sergiu Popa, ci de o domnișoară care m-a anunțat că:

- Din păcate la Bulgari, a eșit acum o lege precum că toți cei care pleacă la muncă la ei trebuie să lucreze oficial și trebuie să aibă permis de muncă, altfel nu poți pleca. Iar permisul de muncă se face în aproximativ o lună, cam de pe 15 iulie până pe 15 august.

Întrebarea ei a fost următoarea dacă sunt dispusă să aștept încă o lună, sau nu, să știe sigur să-mi mai deschidă contract de muncă.
Desigur am refuzat, sunt studentă, și ei asta cunoșteau bine, fiindcă în formularul completat scria.
Am întrebat domnișoara ce se face cum suma în valoare de 290 lei, se restituie? La care ea mi-a răspuns:

- Deci, noi vam perfecționat CV-ul și vam organizat interviul, în rezultat acești bani nu se restituie.
La care eu iam spus că nu am nimic eu de la asta, în final oricum am rămas fără lucru, și fără bani, plus la toate am mai adus și un prieten și el de asemenea a pierdut și timpul și banii cu voi.

Domnișoara și-a cerut scuze, n-a, și normal altceva nu putea face nimic, decât să-mi puie macaroane pe urechi așa cum i-o  fi spus șeful.
Vă imaginați?! astfel am fost duși de nas vreo 500 de oameni cam atâți eram. În buzunarul șefului de la Acord Travel e aproximativ 150 000 de lei, banii studenților.

M-am interesat de colegii mei de la Facultate care de asemenea sau înscris, au spus că lor în genere le-au oferit altă explicație: precum că contractele lor de muncă trebuie să le verifice Ministerul Muncii pentru pentru a ajunge să muncească în siguranță (blin WTF?)

Am căutat dacă într-adevăr este nevoie de permis de muncă, deci ca și în altă țară din Europa fără pașaport românesc nu poți sta mult. În Bulgaria pentru a lucra legal trebuie să-ți faci permis de ședere, pentru a avea un permis de ședere lungă este nevoie de permis de ședere scurtă întăi, iată cum stă treaba. Deci cum am spus escrocheri în serie.

Recenzie de pe pagina de facebook

Iată ce anunț frumos și atractiv fac ei, sursa: piatamuncii.md

Prietenul meu s-a gândit să-și încerce norocul, astfel a acceptat să-i deschidă contractul și să mai aștepte o lună de zile. În ziua când a venit la încheierea contractului, i sa spus că salariul acolo va fi în lei, și în total cam vreo 2000 de lei, iar graficul de muncă 8h/zi. Iarăși detalii importante despre care nu s-a vorbit din start. Plus la toate, drumul încolo trebuia sa-l achităm de fapt tot noi 20 de euro.

Vreo aprox. 2000 de lei taxa de înscriere pentru America, sau gândit că câștigă prea puțin

Tot la ei în 2016 în septembrie, m-am înscris la programul de work and travel în America, unde taxa de înscriere cu reducere era de 1150 lei (apropo în contract scrie că această sumă nu se restituie). O taxă pe care nu înțeleg pentru ce o achiți, dacă stăm și analizăm un pic - pentru NIMIC.
Dar stați așa, vă zic eu pentru ce se achită această taxă, care e șmecheria cu ea.

Deci din start achiți taxă de înscriere, treci testul pentru limba engleză, și întretimp trebuie să aduci actele necesare pentru a fi inclus în lista de nenorociți în așteptare, tot atunci trebuie să aduci și suma de aproximativ 560 $. Iată aici e buba. Aici se îngloadă cei mai mulți participanți (e și cazul meu).
Am refuzat dintr-un simplu motiv, nu am avut cum să acumulez banii aceștea, (și dacă ar fi fost doar sumele acestea, off).
Respectiv mulți refuză ajungând la etapa aceasta. După ce mi-am dat seama că nu reușesc, am vorbit cu managerul meu Călin Gonța și l-am rugat dacă mă poate ajuta să-mi restitui banii. La care mi-a spus: cu mare drag dar nu te pot ajuta, banii nu se restituie. Indignată,  dar cu îndrăzneală iam zis că acești bani nu merg pentru nimic, nu îi folosesc la nimic, e doar o taxă păcătoasă de înscriere, însă, răspunsul oricum a fost negativ.  (Apropo, după taxa de înscriere și testul de engleză trecut, nu am mai adus nimic, nici pachetul de documente. Deci, e evident că măcar o parte din sumă putea fi întoarsă).

Care este șmecheria cu 2000 de lei pe care îi lași ca gaj, și ții restituie la întoarcere ta din America


Recapitulăm, din start achităm taxa de înscriere de aproximativ 2000 de lei. Apoi achităm suma în valoare de aproximativ 600 $  care ne asigură un job, după care undeva vreo 300 de lei achităm pentru perioada în care suntem instruiți ce să răspundem la Ambasada și cum să procedăm în anumite situații.
Îmi amintesc ceva de cardul ISIC probabil 35 $. După achităm Ambasada 160 $, apoi achităm programul vreo 900$ și tot cam în perioada aceasta achităm și suma gaj-ului de 2000 de lei, în caz că n-o să ne întoarcem în Moldova.

Atunci când discutam cu managerul și încercam să înțeleg pentru ce de fapt se percepe o astfel de taxă pe lângă toate taxele astea "gigante". Explicația a fost mai simplă decât se putea:  "acești bani sunt înghețați până la reântoarcerea persoanei, astfel noi ne asigurăm, în caz că nu revine, banii rămân la noi.

Așa deci, cunoaștem că mulți studenți văzându-se în America, nu mai revin, astfel cei de la Acord travel sau decis să adauge acest gaj, pentru cazurile în care studenții nu revin. Și tadammm banii le rămân lor. Un câștig simplu, ca buna ziua. În același mod șmecheresc s-a procedat și cu taxa de înscriere, cei care administrează Acord Travel-ul  nu știu deja cum să câștige mai mult, ce taxe s-ar mai putea de adăugat. ;)

Sute de oameni au fost victime prin programele work and travel America și țările Europene, H2B în America și altele

Am făcut o mică cercetare a recenziilor de pe internet pentru Acord Travel. O simplă concluzie pot trage, DACĂ DOREȘTI SĂ PARTICIPI LA ASTFEL DE PROGRAME, CITEȘTE CEL PUȚIN CE SPUN OAMENII DESPRE EI PE INTERNET.

Vă spun cu siguranță că cercetarea mea nu are nevoie de mult text, pur și simplu citiți toate recenziile de mai jos și e destul.

Iată rezultatul cercetărilor mele:

Recenzii e pe pagina de facebook

Mda mai sunt oameni, care cum s-ar spune le-a mers, (ori po blatu)

Și asta încă nu e tot, intrați pe pagina lor și găsiți încă multe alte recenzii negative.

Fiți atenți și calculați-vă pașii pe care urmează sa-i faceți. Și sper să fi convins mulți oameni că nu merită să ai de a face cu ei.
Scriți în comentarii ce experiențe ați avut cu ei și dacă și-au respectat promisiunile, sau dacă nu!

Toate cele scrise mai sus sunt pe propria-mi răspundere și reprezintă experiențele și analizele mele proprii. Și desigur realitatea în care trăim.

Mult succes, curaj și îndrăzneală tuturor.