Despre prima mea experiență ca Ghid Turistic

Imagine simbol

Exact cu jamătate de an în urmă am avut ocazia să particip în calitate de ghid turistic în cadrul proiectului "Cunoaște-ți Țara".  Mă gândeam adesea la această ocazie, datorită căreia, am avut posibilitatea să simt cum e să poți ține un grup unit și să coordonezi acest grup. Analizând, am ajuns la concluzia să împart experiența mea cu voi.
În seara de marți, 2 august, am pornit la drum. Un autocar de 50 de persoane, mă uitam la ei și mă consolam, că va fi totul bine i-ați inima în dinți, fii tare și optimistă.
Apucasem să mă salut cu lumea și începusem să fac ceea ce fac de obicei toți ghizii, explicam programul, regulele, și alte mici detalii. După, am pus microfonul la loc și m-am așezat, eram pe primul scaun, viz-a-viz de șofer, o dădusem în bară, cu faptul că aveam pe mine doar o rochie și mocasine. Nu mia trecut prin, cap la câte emoții aveam că noaptea va fi frig, și că în genere în România, se pre poate să fie cam frig. Deci noaptea am cam înghețat binișor, până nu mi-au oferit soția primarului (da, aveam un primar cu toată familie în autocar ) o vestă, apoi și șoferul s-a făcut bun și mia oferit geaca lui. Într-un final noaptea a trecut cu bine. În dimineața de 3 august, ajunsesem la prima destinație și anume la Cetatea Făgărașului. Despre ce am vizitat ( partea întâi ) vezi aici.
(partea a două) vezi aici.
De fapt, aveam doar programul excursiei, câteva numere de telefoane ale coordonatorilor și voluntarilor din România, cu care intervenisem când era momentul, un număr Digi și GoogleMaps din telefon.
Așa dar, să vă povestesc despre greutățile peste care am trecut:

• Am scăpat momentul, când trebuia să-mi dau seama că aveam nevoie de o baterie externă, ( în autocar, la șofer nu se încărca telefonul, ba din contra se descărca mult mai rapid).
• Nu mi-am luat haine mai călduroase (considerând că e vară și e destul de cald și noaptea) și de fapt vremea a fost cam rece.
• Mă pierdusem într-un moment și era mai dificil să preiai situația sub control.
• Majoritatea călătorilor erau cunoscuți între ei și era mai greu să-i stăpânesc atunci când mergea vorba despre program și alte chestiuni. Plus că majoritatea erau oameni peste 30, 40, iar eu o fetișcană de 22 de ani, hmm 
• Sau produs două schimbări în program și era zarvă nu-i puteam stăpâni, argumentasem și explicasem, am cerut și scuze pentru incomoditățile create, și deja apoi sau mai liniștit.
• Una din schimbările programului era să venim la București, ceea ce nu era de fapt în program, lumea s-a cam indignat, reporșuri asupra mea, apoi cu șoferul mă tot contraziceam. Într-un moment dat, credeam că sunt Dumnezeu, iar această problemă nu era în puterile mele. :D
  Apoi, după două apeluri s-a rezolvat totul.
• Era greu în unele momente să-i aduni pe toți, așa cum le-am spus din timp. Toți se împrăștiau care și pe unde.
• Spre finele excursiei, trebuia să fac să ajungem la un numitor comun, căci jumate de autocar dorea acasă (desigur oamenii mai în vârstă) iar cealaltă jumătate (desigur tineretul) dorea să mai stăm, și mă tot rugau și insistau să fac ceva, căci după program mai aveam câteva ore la dispoziția noastră. Pană la urmă tineretul a pierdut bătălia.

Vă scriu și partea bună a excursiei: 

• Totuți am avut parte de oameni buni, nu mi-a fost frig în prima noapte când am pornit la drum.
• Am avut noroc de un băiat ce ma ajutat de vreo două ori cu harta, atunci când telefonul meu era descărcat.
• Am avut parte de voluntari buni, ne-am făcut prieteni noi. Am socializat cu localnicii.
• Am cunoscut orașe, obiective turistice noi (pentru mine).
• Mi-am antrenat capacitățile de public speaking ( orator ).
• Mă simt mai sigură pe mine, atunci când țin vreun discursc, sau pur și simplu vorbesc în fața colegilor, după această experiență.
• Am simțit pe propria piele cum e să fii coordonator de autocar și ghid totodată.
• Am învățat să fiu și mai îndrăzneață, căci până nu faci tu, nimeni nu face pentru tine.
• Am rămas cu o lecție însușită pentru întreaga viață.

Desigur n-a fost nici foarte bine, dar nici rău de tot, chiar le mulțumesc tuturor care au participat la experiența pe care am avut-o. Luați exemplul meu și fiți atenți și pregătiți.
O să sfârșesc postarea cu această frază. "Cu orice cădere pe care o suportăm devenim mai puternici și  mai optimiști"

Vă urez călătorii și experiență cât mai plăcute.