Micul PARIS din Slobozia. Proiectul Cunoaște-ți Țara!

Și tot continui să vă povestesc cum am petrecut aceste 3 zile în România. Ne-am primblat foarte mult, am văzut multe și mărunte. Următoarea noastră vizită a fost în județul Ialomița, Slobozia. Deci aici ne-am încărcat sufletele, cu frumusețea ce aparține Sloboziei. Am vizitat Catedrala Episcopală din Slobozia, am fost plăcut surprinsă și încântată de felul cum arată, și cât de bine îngrijită și până acum, culoarea ei albă, e atât de strălucitoare încât și pozele au eșit mai perfecte decât recentele făcute din București, drept nici redactare nu necesită.

Știu că majoritatea dintre noi nu sunt adepți ai slujbelor bisericești, dar uite că și ele pot capta atenția unui turist, chiar sunt perfecte, niciodată no să încetez să iubesc bisericile unde ai ce vedea.
Intrarea în ogradă.

Are ceva ce îți atrage privirea din start.

Designul și arhitectura sunt perfect îmbinate, și e plăcută priveliște. 

Ceea ce a urmat apoi ne-a fascinat pe toți, deci în drum spre următorul obiectiv am dat de micul Paris din Sloboziaa.

E cu mult, cu mult mai mic desigur, dar e fine, tot poți să te urci pe el, și oricum e marișor cât de cât :D , lângă Tour Eiffel se află și un stadion, unde în ziua aceea avea loc eveniment Tuning fest.

 

Următorul obiectiv a fost Mănăstirea Sfinții Voievozi, no să vă încarc aici cu multă informație, deja știti boala mea cu bisericile, dar totuși vă zic câte ceva această Mănăstire e foarte veche datează încă din anii 1600 și ceva, și călugării de acolo se stăruie cumva să mai păstreze iconale ce sunt de pe vremea aceea, picturile, de pe pereți. 

Când intri se vede foarte clar, e vechi întradevăr mai ales icoanele și picturile.

Vedere din ograda Mănăstirii.

Spre finalul și zilei și a excursiei, am avut încă supriză, am fost la mareeee, la Constanța la plaja Citadel. Eu pentru prima dată am văzut marea atunci, de o cuoare albastră, e mare până la infiti, și valurile tot vin și vin, fără să mă bag, am fost udată de valuri, deci mai vreauuuuuuu.

Tot timpul liber l-am petrecut în Constanța, un alt oraș. un oraș rupt din altă lume, e la fel cu arhitectură veche, cu străduțe mici, cu oameni mulți, și cu multe cafenele pe străduțele înguste. Dar e atât de nempoimenit, seara nu ai ce face te cobori la malul mării, mai stai un pic meditezi. Însăți orașul e foarte frumos ai ce vedea, drept că nu am poze din păcate, mi se descărcase telefonul, și îmi pare foarte rău dar se mai întâmplă și de astea. 

Să știți dragi cititori că am fost diagnosticată cu... sindromul călătorului veșnic,

Aici se încheie postările din turul meu de 3 zile în România. Baftă Tuturor!